Marți, 14 decembrie 2021 a fost deschisă publicului, la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, expoziția permanentă „Epoca târzie a bronzului în Depresiunea Lăpușului”. Proiectul expozițional are la bază un îndelungat proiect de cercetare, șantierul arheologic de la Lăpuș Podanc, început în anul 1967 fiind cel mai longeviv demers de acest gen din județul Maramureș.
Vestigiile restaurate au fost puse în valoare în spații recent reabilitate, acordându-se timpul necesar pentru asigurarea stabilizării microclimatului interior. A urmat achiziționarea unor sisteme de iluminat adaptate cerințelor muzeografice, proiectarea și execuția panourilor explicative, adaptarea modulelor expoziționale la discursul expozițional, toate acestea fiind posibile prin identificarea resurselor financiare în bugetele anuale (2020, 2021) alocate de forul nostru coordonator, Consiliul Județean Maramureș.
Ne-am bucurat de prezența în mijlocul nostru a președintelui Consiliului Județean Maramureș domnul Ionel Bogdan, care a apreciat, în mod deosebit, activitățile de cercetare, restaurare și conservare desfășurate de către specialiștii Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Din partea instituției gazdă au vorbit dr. Viorel Rusu, director și dr. Dan Pop, șef secție Istorie, care au subliniat importanța sitului arheologic Lăpuș. Podanc, referindu-se la istoricul cercetărilor, la cele două etape mari ale proiectului de cercetare (1967-2007, respectiv 2007-2016 când proiectul a devenit internațional, prin cooptarea Universității „Ludwig-Maximilians” din Munchen și a Universității „Kardynal Stefan Wyszynski” din Varșovia), la descoperirile cele mai relevante (dintre care unele pot fi admirate în cadrul expoziției) și la semnificațiile acestora pentru istoria zonei.
Evenimentul cultural a avut parte de o prezență numeroasă și selectă din partea reprezentanților sistemului educațional: doamna prof. dr. Anca Hendea, inspector școlar general, prof. Muntean Ioan, inspector școlar general adjunct, prof. Marius Voinaghi, inspector școlar istorie, directori de școli, profesori, elevi, fapt care, suntem convinși, va potența parteneriatul interinstituțional existent și participarea elevilor la activitățile educaționale desfășurate la muzeu.
Felicitări colegilor și tuturor celor care au contribuit la reușita acestui proiect cultural de anvengură!
***
Expoziţia permanentă „Epoca târzie a bronzului în Depresiunea Lăpuşului” prezintă cele mai însemnate descoperiri arheologice din Ţara Lăpuşului, fiind evidenţiate atât siturile arheologice, cu ajutorul imaginilor şi hărţilor, cât şi bunurile culturale mobile rezultate în urma cercetărilor efectuate de-a lungul timpului.
Depresiunea Lăpuşului este situată în marginea nordică a Depresiunii Transilvaniei, în partea sud-estică a judeţului Maramureş, Ţara Lăpuşului depăşind limitele depresiunii propriu-zise prin înglobarea zonelor montane şi deluroase care o delimitează.
Investigarea monumentelor arheologice din acest spaţiu a început în a doua jumătate a secolului XIX şi a continuat, cu întreruperi, până în zilele noastre. Arheologii care au stăruit în cercetarea siturilor din acest spaţiu sunt Szendrei János, Teleki Domokos, Roska Márton, Mircea Rusu, Carol Kacsó şi Carola Metzner Nebelsik.
Epoca târzie a bronzului în Depresiunea Lăpuşului, ca de altfel în tot bazinul superior al Tisei, este împărţită în patru etape care ocupă intervalul cronologic cuprins între anii 1600/1500-950 î.Chr. În această perioadă Depresiunea a fost locuită de comunităţile aparţinând culturii Suciu de Sus, respectiv ai grupului cultural Lăpuş.
În prima etapă a bronzului târziu zona este populată de purtătorii culturii Suciu de Sus; în faza a II-a, vestigiile acestei culturi sunt documentate în siturile arheologice de la Suciu de Sus, din punctul Poduri pe Coastă II, Libotin Dâmbul Crucii II şi Sălniţa Custura Cetăţelei.
În următoarele trei etape acest spaţiu a fost locuit de grupul Lăpuş, ale cărei aşezări au fost identificate în localităţile: Lăpuş, punctele valea Cerţiului, Dumbrăviţa, la Arini, Tuliceasca, Vârful Suciului, Zâmbriţa; Rogoz, în punctul Şeşul Rogozului; Dămăcuşeni, în locurile numite Obreja şi Cioncaş; Groşii Ţibleşului, în punctele Tăuşor şi Ograde; Suciu de Sus, La Şes şi Târgu Lăpuş, în punctul Eghereş.
Alături de aşezări sunt cunoscute şi vestigii funerare – necropole, morminte izolate sau complexe funerare – identificate în localităţile: Lăpuş în punctele necropola tumulară, Vârful Carpănului, Vârful Feţii, Piuă, Şurile Tomii; Libotin în locul numit Dâmbu Crucii şi Suciu de Sus în punctele Troian şi Poduri pe Coastă I.
Locuirea intensă din Depresiunea Lăpuşului în epoca târzie a bronzului este strâns legată de existenţa în această regiune, în Munţii Lăpuşului şi Ţibleşului – a resurselor de minereuri neferoase – cupru şi aur. Obiectele de aur descoperite în movilele funerare de la Lăpuş – necropola tumulară, precum şi numeroasele depozite de bronzuri sau piese izolate de bronz ieşite la iveală în acest spaţiu sunt argumente în acest sens.
