În fondurile vechi ale muzeului se găsesc colecţii de imagini ce aparţin secolelor XVIII şi XIX. Printre acestea avem o imagine a Turnului Măcelarilor reprezentat într-o fotografie realizată după un clişeu pe sticlă, de la sfârşitul secolului XIX. Acest turn este singurul păstrat din vechiul sistem de apărare al oraşului medieval Rivulus Dominarum (Baia Mare). Din loc în loc şi în apropierea porţilor oraşului existau turnuri şi bastioane care aparţineau diverselor bresle. Acestea aveau rol în apărarea oraşului erau întreţinute de bresle, fiind totodată simboluri ale asociaţiilor de meşteri şi reprezentând importanţa acestora. Bastionul se presupune a fi fost ridicat prin anii 1500 în zona Pieței Izvoarelor în zona unei porți de intrare în oraș denumită Poarta Mare Maghiară. Acest bastion aparținea breslei măcelarilor, breaslă cu important rol economic. Meșteșugarii întrețineau aceste turnuri care aveau rol de apărare a orașului în caz de primejdie, acestea fiind și sediul breslei unde aveau loc întâlnirile și ceremoniile de investire a meșterilor și calfelor.
Unul dintre obiectele simbol ale acestei bresle se află în patrimoniul muzeal băimărean. Lada breslei măcelarilor din Baia Mare se încadrează în creeaţiile atelierelor băimărene şi se datează în secolul al XVI-lea. A fost lucrată în lemn de stejar, sculptat şi pictat. Este o ladă masivă de formă dreptunghiulară, iar pe capac are un element sculptural reprezentând un viţel în poziţie culcat pe partea dreaptă. Pe două dintre feţele lăzii, se află câte două chenare din profile proeminente. În cele două registre din faţă se păstrează două contururi pictate în formă ovală, de culoare maro deschis, pictura fiind deteriorată.
Lada de breaslă este un simbol al breslei, un obiect nelipsit dintre elementele ce definesc acest tip de organizaţii. Erau realizate din lemn, cu deosebită consideraţie şi un înalt nivel artistic, purtând însemnele breslei. Lada servea la păstrarea documentelor de breaslă – privilegii, protocoale, statute şi registre de procese verbale; a sigiliului, a steagului, a tablei de convocare, dar şi a monedelor, mai precis a valorilor breslei. La început a avut o importanţă funcţională şi utilitară, iar mai apoi creşte importanţa acesteia şi rolul de simbol. Devine expresia asociaţiei şi simbol al breslei, fiind prezentă la adunările şi ceremoniile de primire a ucenicilor, examenele calfelor, depunerea jurământului de intrare în rândul meşterilor.
Informații furnizate de Sorana Mișca, muzeograf
