Cnemidele sunt acele părți metalice de echipament militar, folosite în special de soldații greci, pentru a apăra zona gambelor. Din inventarul celebrului mormânt cu coif descoperit în anii 60 ai secolului trecut la Ciumești (jud. Satu Mare) se numără și o pereche de cnemide păstrate azi la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Inventarul funerar indică apartenenţa defunctului la o elită războinică având semne exterioare de recunoaştere bine definite.
Cnemidele constituie până acum unicate nu numai în bazinul carpatic, ci şi în întreaga regiune a Europei temperate. Au fost confecţionate din câte o singură bucată de tablă de bronz (cu mult staniu în aliaj) prin ciocănire, respectându-se detaliile anatomice ale picioarelor. Piesele de acest fel, realizate conform trăsăturilor anatomice, au apărut în Grecia încă la sfârşitul perioadei arhaice, fiind utilizate apoi în epoca clasică şi mai târziu în cea elenistică. Cnemida dreaptă de la Ciumeşti măsoară 46 cm înălţime, ceea ce indică pentru războinicul care le-a folosit o statură înaltă (cea. 1,80-1,90 m).
Cnemidele nu au fost însă simple obiecte de „import”. Realizarea lor presupunea respectarea dimensiunilor şi caracteristicilor anatomice ale celor care le utilizau, iar aceste detalii nu puteau fi „măsurate” decât de meşterul care le confecţiona. Este puţin probabil ca un meşter grec să fi produs astfel de artefacte în aria bazinului carpatic la comanda unor aristocraţi locali, perechea de cnemide de la Ciumeşti constituind un unicat nu numai în această regiune, ci în întreaga arie celtică. Activitatea unui artizan grec ar fi lăsat cu siguranţă mai multe urme ale trecerii sale prin zonă. De aceea, este aproape cert că războinicul de la Ciumeşti a comandat şi i s-au confecţionat cnemidele într-un atelier grecesc din aria mediteraneană. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, este evident că războinicul respectiv se afla acolo. Motivele pentru care a putut avea loc o astfel de „călătorie” nu pot fi decât presupuse în contextul mai larg al prezenţei celţilor în aria elenistică în a doua jumătate a sec. III a. Chr. sau la începutul veacului următor, iar această prezenţă este legată în special de mercenariat.
Litoralul însorit al Mediteranei, strălucirea şi rafinamentul lumii elenistice, etalând bogăţie şi lux, trebuie să-i fi fascinat pe războinicii veniţi din Carpaţi. Conducătorul lor a simţit probabil nevoia de a adăuga echipamentului său militar elemente specifice „uniformei” ofiţerilor greci, faţă de care trebuie să se fi considerat egal. De aceea, el a apelat la serviciile unui artizan grec pentru ai confecţiona cnemidele, piese care – în concepţia sa – constituiau mai degrabă simboluri ale funcţiei sale înalte de şef militar, echivalentă ca prestigiu cu cea a ofiţerilor greci de partea cărora lupta. (Ilustrație reconstituire războinic celt Radu Oltean).
Informații furnizate de Marius Ardeleanu, muzeograf
