Istoria pandemiilor și rolul pandemiilor în istoria omenirii (11)
Mulţi au apelat la religie în perioadele de ciumă, considerând că Dumnezeu vrea să pedepsească lumea păcătoasă trimiţându-i o boală îngrozitoare şi neiertătoare. Alţii s-au alăturat celor care alcătuiau marşuri pe străzile oraşelor, lovindu-se cu bastoane de piele prevăzute cu cuie. Apărută în Italia în anul 1260, mișcarea flagelantă și-a găsit o expresie generalizată în nordul Europei, dar a dispărut accentul pus de primii flagelanți pe pacificare și s-a pus accentul pe violența antisemită ieșită din comun, incluzând torturarea și arderile pe rug colective ale evreilor. Acest lucru era justificat prin acuzații potrivit cărora evreii otrăviseră fântânile și rezervele de hrană; tortura lua locul mărturisirii necesare. S-a ajuns în urma acestor calomnii și a violențelor antisemite ca, în Renania și alte regiuni central-europene, unele comunități evreiști să fie efectiv rase de pe suprafața pământului.
Mulți s-au încuiat în case sau au fugit cât mai departe de căminele lor. Văzând apropierea morţii, unii şi-au găsit consolare în diverse plăceri, renunţând să se mai roage în speranţa mântuirii. În anumite zone ale Suediei, credinţele păgâne au fost reactivate, populaţia recurgând chiar la sacrificii umane; fecioare şi copii au fost îngropaţi de vii la marginea aşezărilor pentru a opri înaintarea ciumei.
Faptul că nu se putea prevedea evoluţia bolii a făcut-o şi mai misterioasă. Cum era posibil ca într-un oraş să moară o zecime din populaţie, iar în altul o jumătate? Astăzi ştim deja că în acele vremuri trei tipuri de ciumă făceau ravagii: pesta sau ciuma bubonică era cea mai frecventă, dar celelalte două erau şi mai periculoase. Una dintre ele, pesta pulmonară, se dezvolta în cazul în care bacteria pestei pătrundea în plămâni. Cei care inhalau bacteriile eliminate în aer prin strănut sau tuse de o persoană contaminată, se îmbolnăveau imediat, astfel încât boala se extindea extrem de repede şi ucidea în timp foarte scurt. Dacă cineva era înţepat de un purice purtător, bacteriile ajungeau imediat în sânge, moartea survenind în decurs de câteva ore. Victimele se culcau fără a avea cea mai mică bănuială că ar fi infestate şi nu se mai trezeau din somn. Această variantă a bolii este cunoscută şi astăzi ca pesta septicemică.
Transmiterea pandemiei s-a făcut de la şobolan la om prin intermediul puricilor. Bacilul intră sub piele, într-un punct moarecare al organismului şi atinge ganglionul limfatic din apropierea locului penetrării; rezultă o inflamaţie acută care, în cazul ciumei, poartă numele de «bubon»; situându-se de obicei inghinal sau axial, acesta constituie semnul principal al bolii, de unde şi numele de «ciumă bubonică». Moartea Negră s-a manifestat cu precădere, la început, în forma sa pulmonară.
Biserica a pierdut mulţi dintre slujitorii săi, dar, din punct de vedere material, s-a îmbogăţit considerabil. În dorinţa lor de a scăpa de moarte, aristocraţii se dădeau bine pe lângă Dumnezeu, făcând danii uriaşe preoţimii. Clerul catolic a profitat pentru a comercializa, pe scară largă, talismane şi relicve menite să îndepărteze primejdia. Moaştele Sfintei Ema şi ale Sfintei Margareta au fost cele mai comercializate şi au adus cel mai mare profit Bisericii catolice. Pe de altă parte, clerul și autoritățile au dat nu de puține ori exemple rușinoase de frică și lașitate, în acele momente de grea primejdie.
✒️ Dr. Ioan Botiș, muzeograf
#pandemii
#MuzeulJudețeandeIstorieșiArheologieMaramureș
