Ideea de înfiinţare a unui muzeu în oraşul Baia Mare a apărut la sfârşitul secolului XIX, când erau deja constituite colecţii, destul de consistente, de „obiecte vechi”, valorificate într-o primă expoziţie de istorie. La 31 august 1899 se înfiinţa, datorită demersurilor istoricului Schönherr Gyula, Asociaţia muzeală băimăreană, a cărei activitate intensă a determinat deschiderea pentru public a Muzeului orăşenesc Baia Mare la 19 iunie 1904.
Încă de la început, muzeul şi-a îmbogăţit colecţiile mai ales prin donaţii, în special în domeniul cărţii, al pieselor de arheologie, monedelor, medaliilor şi armelor vechi etc. Astfel, în 1901 patrimoniul muzeului era alcătuit din 2.441 de piese, în 1904 din 6.938 de piese, pentru ca, în preajma Primului Război Mondial, numărul pieselor să ajungă la 11.489.
În perioada interbelică, muzeul băimărean şi-a reorganizat colecţiile, prima expoziţie fiind deschisă în 1924.
În 1951 Muzeul băimărean a devenit Muzeu regional, iar în perioada 1968-2006 a funcţionat sub titulatura de Muzeul Judeţean Maramureş având cinci secţii: istorie şi arheologie, artă, etnografie şi artă populară, ştiinţe naturale şi istorie a tehnicii.
Sediul Directiei minelor si uzinelor metalurgice din Baia Mare, fotografie de la inceputul secolului XX (astazi, sediul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Maramures)
Astăzi, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş este o instituţie publică de cultură aflată în subordinea Consiliului Judeţean Maramureş, care asigură resursele financiare necesare realizării obiectivelor rezultate din funcţiile de bază ale muzeului.
Urmare a Hotărârii nr. 80 din 19 septembrie 2006 a Consiliului Judeţean Maramureş, la 1 octombrie 2006 s-a înfiinţat Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie, entitate care continuă activitatea secţiilor Istorie şi Arheologie, preluând şi îmbogăţind patrimoniul cultural mobil al acestora.
Pe lângă localul Monetăriei, edificat în cursul secolului al XVIII-lea, muzeul mai administrează un important monument istoric, care a făcut parte din sistemul de fortificaţii al oraşului medieval Baia Mare, Bastionul Măcelarilor. Acesta a fost redat comunităţii locale şi a reintrat în circuitul turistic în anul 2011, datorită proiectului Restaurarea şi revitalizarea Bastionului Măcelarilor din Baia Mare, Maramureş, implementat de către Consiliul Judeţean Maramureş.
Patrimoniul muzeal, alcătuit din variate categorii de bunuri culturale, din care o parte depăşeşte importanţa locală, regională şi chiar naţională, este pus în valoare în spaţiile generoase ale fostei Monetării a oraşului, dar şi ale Bastionului Măcelarilor.
Statistic, acesta însumează un număr de 75.509 numere de inventar, din care patrimoniul arheologic – 35.745 de artefacte, cel aparţinând secţiei Istorie – 24.128 piese structurate în colecţii de arheologie medievală, tezaure monetare, bresle, arme albe şi de foc, sigilii şi tipare, stampe şi fofografii, documente, tehnică minieră, patrimoniu memorialistic. Acestora li se adaugă cele 9278 volume (sec. XVI- XX) ale fondului documentar de carte, tabloul fiind întregit de fondul de carte curentă, care cuprinde 10.322 volume (publicaţii de specialitate, anuare, etc.)
Patrimoniul arheologic provine din cercetări arheologice sistematice şi preventive, din cercetări de suprafaţă, dar şi datorită unor descoperiri întâmplătoare, creionând liniile evoluţiei umane pe parcursul unei lungi perioade de timp. O parte dintre artefactele descoperite este pusă în valoare în cadrul expoziţiei permanente „Comori ale Epocii Bronzului din Nordul Transilvaniei”,
Un alt segment important îl constituie tezaurele monetare, piesele de lapidar, însemnele şi produsele de breaslă, tiparele şi sigiliile, armele albe şi de foc, stampele şi documentele, toate acestea oferind posibilitatea reconstituirii dinamicii evoluţiei oraşului liber regal Baia Mare.
Mineritul a constituit mult timp baza economică a zonei Baia Mare, patrimoniul muzeal care face posibilă reconstituirea evoluţiei sale cuprinzând aproximativ 1500 piese. Unelte, mijloace de transport ale minereului, mijloace de iluminat în subteran, documente şi fotografii se regăsesc în colecţia de istorie a mineritului, multe dintre piese având caracter de unicitate. Acestora li se adaugă componente păstrate in situ de la prima instalaţie de afinare din România care a funcţionat în acest spaţiu începând cu anul 1926 până în 1967, inclusiv Trezoreria, locul unde se păstrau lingourile de aur şi argint înainte de a ajunge în seifurile BNR. Toate acestea pot fi văzute în expoziţia permanentă “Minerit şi civilizaţie în Maramureş”, unică în peisajul expoziţional din România.
O atracţie deosebită pentru public o constituie colecţia de ceasornice (aproximativ 300 de piese), unele exemplare de excepţie conferind expoziţiei permanente „Călătorie în universul Ceasului” valenţe culturale şi ştiinţifice deosebite. De la uriaşe orologii de turn la mici ceasuri de masă şi de buzunar, de la pendula de perete contemporană Revoluţiei Franceze (1789) la ceasuri de verificare a paznicilor, toate stârnesc curiozitatea privitorilor, fascinaţi atât de decorul fastuos, caracteristic stilului rococo, al unor ceasornice de perete sau de postament, cât şi de motivele florale şi emailuri pictate cu mult talent de meşteri de altădată.
Acest patrimoniu de excepţie, constituie şi un important mediator de educaţie muzeală, instituţia derulând programe şi proiecte de succes pe acest palier de activitate: „Muzeul Viu”, „Generaţia Histarch învaţă comunitatea”, „Tabăra de arheologie experimentală Vălenii Şomcutei”, „4 your culture – 4 monumente medievale din oraşul în care trăiesc şi învăţ”, ”Muzeu fără bariere-accesul la cultura muzeală a persoanelor cu dizabilităţi”, „Mari civilizaţii ale Antichităţii”.
Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului este valorificată prin studii şi articole apărute în publicaţiile Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, respectiv anuarul Marmatia şi seriile Bibliotheca Marmatia, Colecţii muzeale, Studii şi cercetări maramureşene, Muzeul Viu.
Vezi şi:
