Maxima vehiculată frecvent că este mai bine să previi decât să tratezi își găsește o aplicare imediată în conservare. Prevenirea efectelor deteriorante induse de umiditate și temperatură constituie una din cele mai dificile probleme ale conservării preventive.
Discutând măsurile împotriva acestor factori (umiditate și temperatură) trebuie avute în vedere următoarele:
a) Umiditatea și temperatura sunt factori naturali greu de controlat;
b) Marea diversitate materială a bunurilor culturale cu proprietăți fizico-chimice specifice,
pentru care trebuie asigurate regimuri microclomatice diferite, uneori contradictorii;
c) Strânsa relație dintre UR (umiditatea relativă) și T (temperatură). Orice modificare a T
determină modificarea UR;
d) Asocierea acestor factori are întotdeauna efecte sinergice mai cu seamă când valorile lor
sunt mari, în special vara. Valorile crescute ale ambilor factori creează condiții care favorizează dezvoltarea atât a proceselor chimice, cât și a celor fizice de degradare;
e) Parametrii microclomatici, recomandați până nu demult pentru păstrarea condițiilor (UR-50%-65%) și (T-18oC-22oC) devin tot mai relativi pe măsură ce cercetările se intensifică și crește rolul jucat de factorii fizico-chimici ai mediului ambient, umiditate și temperatură mai ales. Oricum acești parametrii nu mai sunt considerați corespunzători deocamdată pentru păstrarea colecțiilor vulnerabile.
Depozitarea la rece este considerată cel mai înalt standard de păstrare. Deci depozitând materialele vulnerabile la valori scăzute ale UR și T, se va reduce în mod considerabil rata proceselor chimice, ceea ce va prelungi în mod semnificativ durata lor de viață.
Controlul microclimatului în spațiile în care se expun sau depozitează bunurile culturale urmărește două obiective importante:
– Să se asigure stabilitate microclimatică, deoarece fluctuațiile de T (temperatură) dar mai ales cele ale UR (umiditate relativă) induc procese fizice care degradează bunurile de natură organică, higroscopice;
– Să se reducă cât mai mult rata proceselor chimice, foarte dăunătoare, mai ales pentru bunurile culturale vulnerabile (cărți, documente, grafică, negative, fotografii, benzi magnetice etc.)
Așadar valorile mici ale UR (30%-40%) și temperaturile scăzute care pot fi chiar și negative, sunt noutățile cercetătorilor, așa încât dacă dorim să transmitem generațiilor viitoare un patrimoniu intact trebuie să asigurăm neapărat controlul sever al microclimatului care va mări în mod semnificativ viața aproape de 25 de ori a acestor materiale.
Fotografii din Evanghelie, București, 1760 (cu Fișa de conservare a cărții).
Bibliografie: Aurel Moldoveanu, Conservarea preventivă a bunurilor culturale, ediția a II-a, București, 2003.
✒️Micu Georgeta Greti – conservator
