20 iunie 2020. 93 de ani de la nașterea prof. dr. Aurel Socolan (1927-2010) – director al Muzeului Județean Maramureș (astăzi Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș) între anii 1968 și 1974
Mă număr printre cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște și de a colabora cu domnul Aurel Socolan. Îmi aduc aminte cu plăcere de generozitatea cu care îmi împărtășea informații utile din pasiunea domniei sale pentru cartea românească veche, domeniu în care era o adevărată enciclopedie. În „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie” (coord. dr. Teodor Ardelean), lucrare editată în 2018 de Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, am publicat un medalion dedicat prof. dr. Aurel Socolan, din care redau următoarele:
♦️S-a născut la 20 iunie 1927, în comuna Andrid (jud. Satu Mare). Clasele primare şi gimnaziale le-a urmat la şcoala din satul natal. Studiile liceale, începute la Liceul Teologic Romano-Catolic „Szent Laszlo” din Oradea, au fost finalizate la Şcoala Normală Română Unită din Oradea. La sfârşitul anilor de liceu (1949), a obţinut diploma de învăţător. În acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Istorie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj-Napoca (devenită în septembrie 1959, prin unificarea universităţilor română şi maghiară, Universitatea „Babeş-Bolyai”), pe care a terminat-o în 1953.
Pe plan profesional, în 1949 a fost numit învăţător la Şcoala elementară din Tusa (jud. Sălaj), în paralel, îndeplinind şi funcția de director. În 1952 a fost numit profesor la Andrid, unde a activat până la 1 ianuarie 1954. La începutul anului 1954 s-a stabilit la Baia Mare, fiind numit inspector metodist în cadrul Secţiei de Învăţământ a Regiunii Maramureş. La 1 mai 1957 s-a transferat la Secţia de Învăţământ a oraşului Baia Mare, în calitate de inspector metodist, unde a activat până la 15 septembrie 1960. După anul 1960 a predat la mai multe şcoli din Baia Mare.
♦️La 1 noiembrie 1963 şi-a început activitatea la Muzeul Regiunii Maramureş, în calitate de muzeograf principal, iar între anii 1968 şi 1974 a îndeplinit funcția de director al instituţiei muzeale. A fost iniţiatorul înfiinţării şi editării publicaţiei ştiinţifice Marmatia (numerele 1/1969 şi 2/1971 îi au ca redactori ştiinţifici pe Aurel Socolan şi Carol Kacsó).
La 1 mai 1974 a fost numit director la Liceul de Cultură Generală Baia Sprie (astăzi Liceul Tehnologic de Transporturi Baia Sprie). În 1982 s-a transferat la Liceul nr. 3 Baia Mare, iar peste câţiva ani la Liceul de ştiinţe ale naturii „Emil Racoviţă” Baia Mare. A trecut la veșnicie la 14 decembrie 2010.
♦️A fost o personalitate marcantă a culturii maramureşene care s-a remarcat, atât printr-o ziditoare activitate pedagogică, cât şi printr-o temeinică cercetare ştiinţifică desfăşurată în scopul valorificării culturale a istoriei locale. Ca muzeograf şi, ulterior, director de muzeu, s-a implicat în activităţi de identificare, salvare, păstrare (conservare) şi valorificare a patrimoniului ştiinţific deţinut în colecţiile muzeale. A avut o contribuţie semnificativă la identificarea şi inventarierea monumentelor istorice din judeţul Maramureş şi la înfiinţarea Complexului Muzeal „Pr. dr. Vasile Lucaciu” din Şişeşti.
Activitatea ştiinţifică s-a concretizat prin numeroase comunicări şi studii, susţinute la simpozioane şi sesiuni ştiinţifice naţionale sau publicate în anuare muzeale, reviste de cultură, volume de specialitate şi în presa locală. Principala sa pasiune, pentru cartea veche românească (tipărită şi manuscrisă), s-a materializat în lucrarea de doctorat „Circulaţia cărţii româneşti până la 1850 în judeţul Maramureş” realizată în 1983 sub îndrumarea academicianului clujean prof. dr. Ştefan Pascu. Lucrarea, într-o formă completată şi reviziută, cu sprijinul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare şi al Muzeului Judeţean Maramureş (astăzi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş), a fost publicată în 2005. În paginile cărţii sunt prezentate rezultatele muncii de cercetare, desfășurate la 241 de biserici, 4 biblioteci publice şi 16 colecţii particulare; repertoriul cărţilor româneşti manuscrise şi tipărite până în 1850 însumând un număr de 2415 exemplare. Acestea sunt menţionate în ordine alfabetică, atât pe localităţi şi centre tipografice, cât şi în ordinea cronologică a apariţiei. În privinţa manuscriselor religioase, lucrarea prezintă o inventariere clară a manuscriselor slavone şi române existente în judeţul Maramureş la acea dată, oferind informaţii referitoare la copişti, paginaţie, compoziţie artistică, însemnări marginale şi circulaţia lor. În acest sens, este redată activitatea cărturarilor locali, alături de care au activat copiştii peregrini, originari din Moldova şi Ţara Românească.
♦️Alături de Ioan Bârlea şi Dariu Pop, Aurel Socolan se înscrie în grupul restrâns al oamenilor de cultură din nord-vestul României preocupaţi de însemnările marginale realizate de preoţi şi dascăli sau de copiştii de manuscrise, care prin condeiul lor au făcut cunoscută peste timp identitatea iubitorilor şi a donatorilor de carte sacră pentru lăcaşurile de cult. Ex libris-urile de pe cărţile vechi „călătoare” în satele maramureşene, au fost notate cu acribie în caietele personale, şi ulterior în lucrarea de doctorat (tipărită în 2005), constituind şi în momentul de faţă o veritabilă sursă de informare despre urmările evenimentelor istorice asupra comunităţilor, calamităţi naturale, fenomene meteorologice, epidemii, foamete, secete, preoţi, dascăli etc; toate acestea întregind o frescă a Maramureşului din veacurile apuse.
Lăsând la o parte cele două dimensiuni, de istoric renumit şi de dascăl devotat, Aurel Socolan a fost un om cu o generozitate incomensurabilă şi o memorie demnă de invidiat. Ajuns la o vârsta înaintată, când am avut şi eu plăcerea să îl cunosc, prin recomandările sale biobibliografice şi documentare, a deschis orizontul intelectual şi apetitul pentru istorie, atât mie, cât şi altora, încurajând cercetarea şi valorificarea filonului istoriei locale, şi a tot ceea este mai frumos în lada de zestre a culturii maramureşene. În acest sens, omul şi istoricul Aurel Socolan prin ceea ce a adunat din praful uitării şi a pus în circuitul ştiinţific, a rămas în memoria celor care l-au cunoscut, dar şi a celor care iau contact nemijlocit cu lucrările sale ca un mentor şi un model demn de urmat.
La final, vă prezint cărțile publicate de omul de cultură Aurel Socolan:
✅ Cercetări paleolitice din Ţara Oaşului, Baia Mare, 1966 (în colab. cu Maria Bitiri);
✅ Momente ale dezvoltării culturii şi artei în Maramureş, Baia Mare, 1967 (în colab. cu
Valeriu Achim, Nicoară Timiş şi Lehoczi Iosif);
✅ Pagini din istoria Maramureşului, Baia Mare, 1967 (în colab. cu Octavian Bandula,
Cornel Borlea, Ioan Németi şi Mircea Zdroba);
✅ Dr. Vasile Lucaciu: luptător pentru drepturile românilor şi Unirea Transilvaniei cu
România, Baia Mare, 1968 (în colab. cu Valeriu Achim);
✅ Tezaure şi descoperiri monetare din colecţia Muzeului Judeţean Maramureş, Baia
Mare,1971 (în colab. cu Eugen Chirilă);
✅ Liceul Mihai Eminescu – Satu Mare. Monografie 1634-1994, Satu Mare, 1994 (în
colab. cu Lucia Muntean);
✅ Liceul Gheorghe Şincai – Baia Mare: 75 de ani, Baia Mare, 1994 (în colab. cu Pamfil
Bilţiu);
✅ Circulaţia cărţii româneşti până la 1850 în judeţul Maramureş, Baia Mare, 2005.
✍️ Dr. Marius Câmpeanu, șef Secția Istorie
