Dezvoltarea economică a orașului a dus implicit la primirea anumitor privilegii, unul dintre cele mai însemnate fiind statutul de oraș liber regal. Acest statut presupunea o anumită organizare și dreptul de a lua anumite decizii la nivel orășenesc. În perioada Evului Mediu Baia Mare a fost condusă de un magistrat (denumire utilizată în Evul Mediu pentru echivalentul primăriei de azi). În componenţa acestuia intrau juraţii, aleşi anual dintre orăşenii înstăriţi, iar din rândul lor era ales judele primar. Magistratul dezbătea problemele comunităţii şi lua hotărâri spre rezolvarea lor, hotărâri care erau consemnate în acte oficiale întărite cu semnături şi sigilii.
Există anumite documente care atestă asemenea drepturi și libertăți ale orașului. Vladislav al II-lea, Regele Ungariei, transcrie și întărește la 29 decembrie 1496, privilegiul lui Ludovic I din 1347 și privilegiul lui Matia Corvin din 25 iunie 1484, referitor la dreptul de judecată – ius gladii, precum și privilegiul din 8 septembrie 1484 prin care se acordă scutire de vamă locuitorilor orașului Baia Mare. Acestea sunt păstrate de Serviciul Județean Maramureș al Arhivelor Naționale, Fond Primăria Orașului Baia Mare, Seria Diplome privilegiale.
Muzeul păstrează în patrimoniul său unul dintre sibolurile dreptului de ius gladii. Paloşul oraşului – „barda ghâdelui” este un paloş pentru două mâini, produs al unui atelier din Toledo şi datat în secolele XVI-XVII. Acesta este unul dintre puţinele însemne ale puterii oraşului păstrate până în zilele noastre şi a intrat în grija comunităţii în anul 1903.
Înalta justiție, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea de ius gladii sau dreptul sabiei cu simbolul caracteristic sabia dreptății are rădăcini mult mai adânci în istorie, denumirea provine din latina veche și a fost utilizată încă din epoca romană. Acest drept de tăiere a capului reprezintă una dintre cele mai înalte autorități, iar paloșul este simbolul acestui drept. Această sabie a dreptății era utilizată în ceremonii cu scop simbolic. Călăul orașului cu siguranță utiliza alte arme pentru a-și îndeplini atribuțiile serviciului.
Informații furnizate de Sorana Mișca, muzeograf
