Imobilele care astăzi constituie sediul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș sunt asociate mai ales cu „Monetăria” care a funcționat la Baia Mare o lungă perioadă de timp, din prima jumătate a secolului al XIV-lea (atestarea documentară a acesteia fiind ulterioară, respectiv anul 1411) și până în a doua jumătate a celui de-al XIX-lea veac.
Mult mai puțin se cunoaște în spațiul public despre faptul că tot în aceste spații a funcționat prima „Staţie de afinare a aurului şi argintului din România”. Creată în perioada 1923-1925, instalaţiile şi utilajele fiind furnizate de firma Siemens & Halske din Berlin (Germania), stația a început efectiv producția în anul 1926, deservind minele statului, dar şi producătorii particulari din România, cu excepţia Societăţii „Mica”. Stația cuprindea, conform documentelor păstrate, toate elementele tehnice specifice ultimei etape a procesului de preparare în vederea obţinerii, în formă pură, a metalelor preţioase, aur şi argint. Capacitatea de prelucrare a primei instalaţii de afinare din România era de 1.000 kg aur fin şi 4.000 kg argint fin pe an.
Ca urmare a creşterii producţiei de aur brut, foarte curând, capacitatea instalaţiilor de afinare de la Baia Mare, care rămâneau în continuare unice în România, a fost depăşită, astfel încât s-a pus problema retehnologizării. Lucrările au fost finalizate în anul 1933, afinăria băimăreană fiind la acea dată una dintre cele mai moderne din Europa.
O a doua instalaţie de afinare, construită după modelul celei din Baia Mare, a fost deschisă la Gurabarza (Brad) în anul 1937 şi a funcţionat până în anul 1946, într-o primă etapă.
După această dată, Baia Mare a redevenit, pentru o perioadă, singurul centru de afinare din ţară, preluând toată producţia de aur brut din România. Staţia de Afinare a funcţionat în locaţia iniţială până în anul 1967 când au fost puse în funcţiune noile instalaţii din incinta Combinatului Chimico-Metalurgic Baia Mare.
Unele componente ale vechilor instalaţii şi utilaje din cadrul primei Staţii de Afinare de la Baia Mare sunt păstrate „in situ”, în locaţia iniţială de funcţionare, fiind încorporate în cadrul expoziţiei permanente „Minerit şi civilizaţie în Maramureş”, expoziție care sperăm că va fi din nou la dispoziția Dumneavoastră, a publicului nostru drag, nu peste foarte mult timp.
Foto 1. Imagine de epocă reprezentând intrarea la Rafinăria de aur din Baia Mare (astăzi, sediul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș)
Foto 2. Cântărirea boabelor de aur brut în incinta Stației de afinare din Baia Mare, perioada interbelică (reproducere din „România Ilustrată”, Bucureşti, 1933).
Foto 3. Trezoreria din incinta Staţiei de afinare din Baia Mare în care se păstrau lingourile de aur (reproducere din „România Ilustrată”, Bucureşti, 1933). Spațiul poate fi văzut astăzi integrat „in situ” în cadrul expoziției permanente „Minerit și civilizație în Maramureș”.
Foto 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Imagini din cadrul expoziției permanente „Minerit și civilizație în Maramureș” organizată la sediul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Text: dr. Viorel Rusu, muzeograf, manager al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș
