Prima staţie de rafinare a aurului şi argintului din țară a funcționat în Baia Mare

În apropierea Centrului Vechi al municipiului Baia Mare, pe o strãduțã îngustã, tipic medievalã, se aflã Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș. Construit la 1700, complexul a fost, vreme de aproape 250 de ani, locul din care era coordonat mineritul în toatã Ţara Maramureşului. Din 1748, în clãdire a funcţionat Inspectoratul Superior Minier.

Instituțiile care au urmat acestuia, indiferent de titulatură, fie că a fost Direcția Minelor și Uzinelor Metalurgice, fie că a fost Centrala Minereurilor Neferoase și-au desfășurat activitatea în acest spațiu până în 1977 când a fost transferat muzeului județean”, spune profesorul Viorel Rusu, directorul Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Între 1926 şi 1967, în clădire a funcționat şi cea dintâi staţie de rafinare a aurului şi argintului din România.

Ne aflăm în cel mai securizat loc al clădirii: trezoreria – locul în care se păstrau lingourile de aur și argint în perioada 1926-1967 înainte de a pleca spre seifurile Băncii Naționale a României.”

Astăzi, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș deține peste 80 de mii de bunuri culturale, structurate în colecții de arheologie, de istorie, de orologie, de minerit precum și o bibliotecă documentară cu peste 20 de mii de volume. Muzeul găzduiește totodată şi 3 expoziții permanente – cea mai nouă dintre ele – Minerit și civizilitație în Maramureș – reunește peste 1500 de piese specifice mineritului care datează din secolele al XIV-lea – al XX-lea. Vedeta expoziției este un ax de troliu, altfel spus – strămoșul mașinii de extracție din zilele noastre.

Acest obiect era montat la gura puțului, era manevrat de doi oameni de aceste manivele. De funia aceea din mijloc, de cele două capete, atârnau gălețile…una urca plină, cealaltă cobora goală”, a explicatLucia Pop, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

O altă componentă importantă a expoziției o reprezintă colectia mijloacelor de iluminat în subteran: de la opaițele de ceramică până la lămpile electrice”, a aflat Izabela Jurasko, corespondent Digi24 Oradea

Din subteran, facem apoi o „Cãlãtorie în universul ceasului”. Colecția de orologie a muzeului cuprinde 300 de piese. Cea mai deosebitã dintre toate este o pendulã de perete ce dateazã din perioada Revoluției Franceze.

A fost stabilit un calendar în care ziua era de 10 ore, respectiv 100 de mii de secunde. Acest calendar a durat, a fost respectat, folosit – ca să spunem așa – până în anul 1806 când Napoleon a abolit reforma respectivă”, spun muzeografii.

„Comorile Epocii Bronzului din nordul Transilvaniei” stau la loc de cinste într-o expoziție permanentă de arheologie dedicată lor. Unele dintre vestigii, precum cele descoperite la Oarţa de Sus, datează din prima jumătate a mileniului al doilea î.Hr.

Muzeul poate fi vizitat de marți până duminică, între orele 10-17, iar prețul unui bilet este de 5 lei pentru adulți, respectiv 2 lei pentru copii, elevi, studenți și pensionari.

Sursa: Digi24

Author: Florin Pop

Share This Post On